​​De ani de zile, cercetătorii care se ocupă de studiul sărăciei, a mobilității sociale sau pur și simplu de studiul familiei știu că creșterea familiilor monoparentale a dus la creșterea inegalitășii sociale și a contribuit la rate foarte mari de sărăcie în rândul tinerilor. În România trăiau la finele anului trecut 1,7 milioane de astfel de familii monoparentale. În majoritate, mame singure cu unul sau mai mulți copii. Față de acum 10 ani, numărul lor a crescut cu circa 330.000.

Mama cu copil, familie monoparentalaFoto: Jam Press / Jam Press / Profimedia

Săptămâna trecută, profesoara de economie Melissa Kearney a publicat cartea (considerată cartea anului în economie) cu titlul: „Privilegiul de a avea doi părinți”, care demonstrează matematic cum ratele de nupțialitate în scădere stau la baza multora din cele mai mari probleme economice ale unei națiuni.

Declinul instituției căsătoriei, la care asistăm și în țara noastră, duce la o serie de probleme economice care au fracturat societatea și au făcut unele grupuri sociale și mai vulnerabile din punct de vedere economic.

În România, rata nupțialității aproape că s-a înjumătățit: de la 8.3 căsătorii la mia de locuitori suntem la puțin peste 5 căsătorii la mia de locuitori

Evitând argumentele religioase și bazate pe valori care au dominat de mult această conversație, Kearney arată cum cele mai mari efecte ale căsătoriei sunt, de fapt, economice: atunci când doi adulți se căsătoresc, viața lor economică și cea casnică se îmbunătățesc, oferind o serie de beneficii nu numai pentru cei doi soți ci pentru copiii lor.

Pe baza a peste 10 ani de cercetări economice, autoarea arată că o gospodărie care include doi părinți căsătoriți funcționează ca un vehicul economic care îi avantajează pe unii copii în detrimentul altora. Pe măsură ce aceste tendințe de scădere a nupțialității continuă, efectele asupra inegalității și șanselor pe care copiii le au la o viață mai bună sunt tot mai grave.

Un părinte cu unul sau mai mulți copii au mai puțin timp să citească, să se instruiască profesional sau chiar să se joace cu copiii decât familiile în care sunt doi părinți.

„Incidența mare a familiilor monoparentale subminează securitatea economică a unei mari părți a populației”

Banii familiei monoparentale nu sunt singura problemă, scrie cercetătoarea Maria Voinea, unul din experții români pe tema familiei. Familia monoparentală antrenează riscul fragilităţii sociale, în sensul că, puţine sunt rupturile între soţi care se petrec în linişte, fără să existe conflicte majore între cei doi, explică Voinea.

În opinia cercetătorului român, creşterea numărului familiilor monoparentale este însoţită, la nivel social, de pierderea reperelor pentru copiii care cresc într-o astfel de familie. Iar reţeaua socială (familia de origine, prietenii etc.) este foarte importantă pentru limitarea fragilităţii sociale.

Desigur, această rețea socială depinde într-o oarecare măsură şi de nivelul de studii al părintelui care rămâne singur,datorită situaţiei financiare sau lipsei de timp liber. „Chiar dacă fiecare dintre cei doi soţi vor încerca să reintre într-o nouă relaţie, va exista o perioadă, mai lungă sau mai scurtă de timp de „monoparentalitate”, spune Maria Voinea.

În societatea modernă, familia clasică nu mai este atât de importantă pentru dezvoltarea personalităţii optime a copilului, în anumite condiţii, bineînţeles. „Dacă în trecut familiile cu căsătorii nereuşite trebuiau să rămână împreună de dragul copiilor, în prezent se apreciază că este mai bine pentru copii dacă părinţii se despart, în loc să-i supună unui permanent conflict în familie”, explică cercetătorul.

Elementul care influenţează cel mai mult viaţa familiilor monoparentale este costul ridicat al vieţii

Elementul care influenţează cel mai mult viaţa familiilor monoparentale este costul ridicat al vieţii, implicând eforturi deosebite din partea părintelui rămas cu copiii. O situaţie deosebită la familia monoparentală o prezintă funcţia de socializare. Lipsa unui părinte poate determina lipsa afectivităţii de care are nevoie copilul, acesta nerealizând actul unei socializări fireşti şi integrarea în societate.

Cei mai puternic afectaţi în urma unui divorţ sunt copiii de vârstă mică, ei devenind mai neascultători, agresivi şi mai puţin afectuoşi. Studiile arată că sunt marcaţi de tristeţe, de sentimente de frustrare, confuzie şi anxietate, mulţi dintre ei căutând contactul cu părintele absent.

Trebuie remarcată creşterea substanţială pe care au înregistrat-o tinerele mame necăsătorite. Situaţia lor nu este deloc de neglijat, cu atât mai mult cu cât adesea nasc copii la vârste mici (adolescenţă). Datorită copilului, în cele mai multe cazuri nu reuşesc să-şi termine studiile şi să dobândească o calificare pentru a se angaja. De obicei, rămân dependente de ajutoarele sociale chiar şi atunci când copiii cresc şi ar putea lucra măcar cu program redus.

Studiile sociologice indică faptul că familiile monoparentale sunt mai expuse riscului de sărăcie decât familiile cu doi părinţi. Implicaţiile asupra copiilor sunt dramatice. Sărăcia afectează şansele de dezvoltare normală pe termen lung ale copilului conducând adesea chiar la abandon şcolar, mai spune Maria Voinea.

Surse:

1. Melissa Kearney: The two- parent privilege

2. Maria Voinea: Tipologia familiilor monoparentale din România